Scoala de zbor: curs de parapanta, motoparapanta, deltaplan, motodeltaplan

Atmosfera reprezinta invelisul gazos al planetei, constituind unul din componentele de baza instructura geosistemului planetar.

Meteorologia este stiinta care studiaza totalitatea proceselor si fenomenelor ce au loc in atmosfera, a caracteristicilor acesteia precum si interrelatiilor cu hidrosfera, litosfera sau biosfera.

• - meteorologie sinoptica - studiaza procesele atmosferice in scopul definirii caracteristicilor vremii si prognozarii evolutiei acesteia;
• - meteorologia dinamica - studiaza deplasarile maselor de aer, schimbul de energie dintre ele si procesele ce decurg din contactul acestora cu suprafata terestra;
• - radiometria - studiaza radiatia solara, terestra,, atmosferica si bilantul radiativ.
• - micrometeorologia - analizeaza procesele atmosferice care au loc in stratul de aer cuprins intre suprafata scoartei terestre si inaltimea de 2m; au loc schimburi de energie intre cele 2 invelisuri;
• - fizica statului de aer de la limita planetei- analizeaza procesele atmosferice intre inaltimea de 2m si 2-3km, unde influentele scoartei sunt active;
• - aerologia sau fizica atmosferei libere -totalitalea proceselor care au loc intre 2-3km si 100km; influenta scoartei foarte redusa;
• - aeronomia - fizica aerului la inaltimi foarte mari peste 100km.

 

Vremea

- reprezinta starea meteorologica intr-un loc sau regiune limitata la un moment dat.

- este definita de valori ale parametrilor meteo:

• - presiunea atmosferica
• - temperatura
• - umiditatea
• - nebulozitate
• - precipitatii

 

Clima

- reflecta regimul mediu multianual al starilor de vreme care rezulta din interactiunea factorilor radiativi, circulatia generala a maselor de aer si conditiile fizico-geografice sub influenta tot mai accentuata a societatii omenesti.

O.M.M. (Organizatia Meteorologica Mondiala) identifica 5 strate si 4 substrate tranzistorii:

• troposfera - intre 0 si 16-18km la Ecuator
                     - intre 0 si 10-12km la lat. medii
                     - intre 0 si 6-8 km la poli
                     - forma - elipsoid de rotatie - rezultanta raportului dintre forta centrifuga si cea gravitationala.
                     - pe verticala valoarea temperaturii scade cu cca. 0,6? /100m

Substrate ale troposferei:

- troposfera inferioara - de la nivelul scoartei pana la 2-3km
                                  - au loc cele mai intense schimburi de energie, cele mai mari variatii ale parametrilor meteo,                                   cea mai activa circulatie a maselor de aer.

- troposfera mijlocie - intre 3-6/7km
                               - pe primul plan se situeaza circulatia maselor de aer, atat in plan vertical cat si orizontal.

- troposfera superioara - peste 6km
                                    - temperaturi reduse, nori alcatuiti in general din cristale de gheata.

- tropopauza - face trecerea de la troposfera la stratosfera si are grosimea de aproximativ 2 km in functie de variatia
                        temporala si spatiala a presiunii
                      - prezenta curentilor JET STREAM (viteze mari 200km/h) care se manifesta in lungul paralelelor de la vest la est.

• - stratosfera - ajunge pana la 30km
                    
• - stratopauza face tranzitia la mezosfera si are grosime de 2-5km.
• - mezosfera - circa 80km
                   
• - mezopauza - norii argintii din ace fine de gheata (noaptea)
• 
  
• - termosfera - 80-100km


• - exosfera- 1000-3000km

Temperatura aerului

Incalzirea aerului,sau racirea aerului reprezinta fenomene complexe la realizarea carora concura o serie de factori si conditii.

Aerul retine din fluxul de radiatii solare directe ce strabat atmosfera doar 14 %, sursa pricipala pt incalzire fiind radiatia terestra.

Moduri de transmitere a caldurii in straturile aerului:
- conductibilitatea calorica moleculara-rol principal in stratul de aer din imediata apropiere a solului;
- transformarile de stare fizica a apei- de la forma lichida la vapori la nivelul scoartei, iar apoi condensarea de la nivelul stratelor superioare;
- turbulenta- proces de amestec local al unor volume de aer cu dimensiuni reduse, determinat fie de existenta unor diferente termice intre ele (turbulenta termica), fie de intalnirea unor obstacole in deplasarea maselor de aer ( turbulenta dinamica);
- convectia- deplasarea pe verticala a unor mase de aer , proces care se realizeaza prin incalzirea sustinuta a suprafetei active, ce determina ridicarea unor curenti de aer ( curenti ascendenti), ce se pot asocia in zonele vecine deplasarii verticale cu deplasari in sens invers (curenti descendenti), convectia termica;
- convectie orografica - deplasarea pe verticala a unor mase de aer poate fi impusa de necesitatea depasirii unui sir de munti;
- convectie de front de aer - trecerea unei mase de aer cald peste una rece;
- advectia - deplasarea in plan orizontal a unor mase de aer cu caracteristici termice diferite.

Gradientul termic - reprezinta procesul de variatie termica a aerului in raport cu altitudinea si poate fi influentat de variatia presiunii si umiditatii.
- valoarea medie relativa 0,6?/100m
- in masele de aer ascendente sau descendente, valoarea este:
          - cca 1?/100m pt. masele de aer uscat
          - sub 1?/100m pt. cele umede

Izotermie - temperatura aerului nu variaza cu altitudinea.
Stabilitate - temperatura aerului creste cu altitudinea- convectia va exita putin sau nu va exista deloc.
Instabilitate - temperatura descreste cu 1?/100m, ascendenta continua sa existe.
Inversiune termica - strat subtire de aer cu temperatura mai ridicata sau mai coborata in raport cu situatia normala.
Inversiune orografica - acumularea pe fundul vailor si al depresiunilor a unei mase de aer rece peste care se afla un strat de aer cald.
Inversiune de front de aer - patrunderea unei mase de aer rece sub una calda.

Umezeala aerului

Apa se gaseste in natura in 3 stari fizice:
          - gazoasa
          - lichida
          - solida

Posibilitati de trecere de la o stare de agregare la alta prin:
          - evaporare
          - condensare
          - sublimare
          - inghetare
          - topire

Vaporii rezulta prin evapotranspiratie si se raspandesc in troposfera prin turbulenta si convectie.

Parametrii umezelii:
- tensiunea vaporilor - forta cu care apasa o suprafata vaporii de apa dintr-un volum de aer;
- tensiunea reala - "e" - presiunea vaporilor de apa aflati la un moment dat intr-un volum de aer;
- tensiunea de saturatie - "E" - presiunea exercitata de vaporii de apa care satureaza acelasi volum de aer.

- aer nesaturat - cand tensiunea reala e mai mica decat tensiunea de saturatie (e'<'E);
- aer saturat - cand tensiunea reala este egala cu tensiunea de saturatie (e=E);
- aer suprasaturat - cand tensiunea reala este mai mare decat tensiunea de saturatie(e>E).

Tensiunea vaporilor de apa se masoara in mm coloana de mercur sau milibari.

- umezeala absoluta "a" - marimea care indica cantitatea de vapori de apa existenta la un moment dat intr-un m? de aer - g/m?;
- umezeala absoluta de saturatie "A" - cantitatea maxima de vapori de apa necesara saturarii unui volum de aer la o anumita temperatura;
- umezeala specifica "q" - raportul dintre masa(cantitatea) vaporilor de apa si cea a aerului -g/kg;
- umezeala relativa "R" - raportul dintre tensiunea reala (e) si tensiunea de saturatie (E), la temperatura efectuarii inregistrarii - %- si reda gradul de saturare al aerului cu vapori;
- deficitul de saturatie "D" - raportul dintre tensiunea maxima de saturatie si tensiunea reala.
- temperatura punctului de roua "Y" - exprima valoarea in grade a temperaturii la care un volum de aer oarecare, ajunge sa fie saturat in vapori de apa in conditiile in care presiunea este constanta.

• Reprezinta o marime fizica care releva apasarea exercitata uniform de masa de aer pe toata grosimea si pe o unitate de suprafata orizontala a scoartei terestre
• Reprezinta o marime fizica variabila, in functie de grosimea diferita a maselor de aer, temperatura, altitudine si densitatea aerului.
• In functie de aceste elemente variabile, exista 2 parametrii care se calculeaza pentru aprecierea presiunii atmosferice:
           - gradientul termic - reda micsorarea presiunii la fiecare 100 m si se calculeaza ca raport intre diferenta de presiune existenta intre doua puncte si diferenta de nivel existenta intre aceleasi doua puncte;
           - treapta barica - reprezinta distanta pe veticala dintre doua puncte pentru ca diferenta de presiune dintre ele sa fie de 1 mb. (Pentru sectiunea inferioara a troposferei acest lucru se realizeaza cam la 7,8 m; de regula in mesele de aer calde cu densitate mica treapta barica e mai ridicata - incers pentru masele reci).

• Harta barica - reprezentarea cartografica pe care este redata presiunea atmosferica la nivelul suprafetei terestre prin intermediul izobarelor - linii de egala presiune atmosferica calculata la acelasi nivel de referinta, de obicei nivelul marii.
• Relieful baric - desfasurarea izobarerlor care pune in evidenta areale cu presiune diferita; aceasta desfasurare releva diferite sisteme barice - doua fiind principalele, de activitatea lor depinzand starea si evolutia vremii:

           - Anticiclonul (sau maximul barometric) ] corespunde unui areal extins de presiune mare, valorile presiunii crescand de la exterior spre interior; izobarele descriu o forma de cupola; notarea pe harta barica se face cu litera "M" plasata in centru; timpul senin este specific in centru si partial innorat la periferie. Sensul de rotatie in emisfera nordica este in sensul acelor de ceasornic .
           - Ciclonul (sau minimul baric) ] corespunde unui areal in care izobarele indica scaderea presiunii de la exterior spre interior; notarea pe harta barica se face cu litera "D" plasata in centru; in centru nebulozitatea este mare.Sensul de rotatie al aerului este in emisfera nordica in sens invers acelor de ceasornic.
           - Dorsala anticiclonica - axa longitudinala a anticiclonului
           - Talveg depresionar - axa longitudinala in ciclon.
           - Sa barometrica - zona intinsa cu variatii mici de presiune.

In functie de pozitionarea pe glob a cicloanelor si anticicloanelor, zona favorabila formarii curentilor ascendenti este intre ciclon si anticiclon.

     Circulatia atmosferei implica deplasari ale maselor de aer pe distante mari, sub directa influente a nucleelor barice permanente. Ea sufera si modificari determinate de neomogenitatea reliefului, de repartitia diferita a suprafetelor de uscat si apa, de miscarea de rotatie etc.

VANTUL

Reprezinta cea mai frecventa forma de miscare a aerului in plan orizontal (in conditiile in care atmosfera este alcatuita din volume de aer cu caracteristici diferite din punct de vedere termic si ca presiune, existand permanent tendinta spre echilibrare prin deplasari ale aerului pe verticala sau pe orizontala);

Intensitatea si durata vantului depind de diferenta de presiune existenta intre doua puncte extreme; deplasarea aerului ca vant se face de la presiune atmosferica mare spre cea mica; miscarea se face pe aceasta directie, care sufera modificari insa din cauza miscarii de rotatie (forta Coriolis), ce impune abateri spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in cea sudica; forta de frecare a maselor de aer cu suprafata terestra determina micsorarea vitezei cat si local, modificarea directiei de propagare;

CARACTERISTICILE VANTULUI

Directia - se stabileste prin raportarea sensului miscarii la punctele cardinale si intercardinale
     - se determina cu ajutorul giruetei
     - in stratul inferior al troposferei, depinde de conditiile locale ale reliefurlui (ex. o vale adanca concentreaza mase de aer in deplasare)

Viteza - se masoara instrumental cu ajutorul giruetelor, anemometrelor, anemografelor
     - se exprima in m/s sau km/h (raportul este de 1m/s = 3,6 km/h sau 1 km/h = 0,28 m/s)
     - este mica la contactul cu solul (datorita frecarii) si creste cu altitudinea (la 25-30 m este dubla fata de valoarea la sol)
     - sufera o variatie diurna (ex. regiunile temperate: maxim la amiaza, minim in a 2-a parte a noptii) si o variatie anuala (in functie de zona de clima si caracteristicile regionale)

Durata - situatiile de calm sunt putine, intrucat diferentele de presiune impun deplasari ale aerului cu viteze diferite
     - este raportata la directie si la viteza

Intensitatea (taria) - se apreciaza prin valori de pe scara Beaufort (13 la numar), in care cel mai mic (0) corespunde starii de calm atmosferic, iar 13 furtunilor in care viteza depaseste 50m/s

Structura - se aprecieaza in functie de caracteristicile principalilor parametri: viteza si directie
     - se disting astfel 3 categorii majore:

     a. vantul laminar - intalnit rar, presupune viteza mica, directie constanta si o deplasare pe suprafete netede
     b. vantul turbulent - se caracterizeaza prin variatii in timp ale vitezei si directiei, dezvoltarea de vartejuri impuse de neuniformitatea reliefului
                          - procesul este f oarte activ dupa-amiaza, cand se imbina deosebit de activ turbulenta dinamica cu cea termica
     c. vantul in rafale - rezulta in conditiile in care turbulenta dinamica este accentuata de cea termica
                          - este un vant care prezinta secvente brusce cu viteza mare, care au caracter pulsatoriu

Vantul este creator de de curenti ascendenti:
- cand intalneste un obstacol lung si suficient de inalt, asezat perpendicular pe directia lui, generand CURENTI DINAMICI
- cand este silit sa treaca intre un obstacol inalt si un strat de inversiune generand CURENTII ONDULATORII (unda)
- la curentul ondulatoriu generat de formele de relief in partea de sus a undei se formeaza un nor Cumulus Lenticularis stationar si un nor Rotor sub creasta muntelui

VANTURILE LOCALE

Sunt deplasari ale maselor de aer generate de diferenta de presiune cu caracter local sau regional, stimulate de deosebiri termice sau de configuratia reliefului

se distinge urmatoarea clasificare a vanturilor locale:

1.Vanturile cu regim diurn - sunt cele mai frecvente, fiind legate de diferente locale de presiune
      - brizele de mare - vanturi care se produc in zonele de litoral, ca urmare a regimului diferit de incalzire si racire a celor doua
                                medii (marea si uscatul), ce genereaza diferente de presiune urmate de deplasari alternante ale aerului
                             - in zona temperata se manifesta pe cca 10-50 km pe uscat si 5-10 km deasupra marii
                             - stratul de aer afectat are o grosime de 1000-3000 m, iar viteza este de 12-20km/h
      - brizele de munte - vanturi ce se produc intre sectoarele joase (reprezentate de fundul vailor si de depresiuni) si partile inalte
                                 ale culmilor
                                 - ziua insolatia este mai lunga si mai puternica pe creste si ca urmare aici presiunea va fi mai mica.
                                 Dinspre vai/depresiuni aerul va urca formand briza de zi (de vale) ; exista si o contrabriza la inaltime,
                                 care inchide circuitul
                                 - noaptea circuitul se organizeaza invers si este legat de racirea rapida a crestelor montane. La nivelul solului
                                 aerul va cobori spre axul vailor, iar la inaltime (1000-1500 m) se va dezvolta un contracurent compensatoriu.
      - briza de panta - aerul in contact cu pantele insorite se ridica fiind inlocuit de aerul rece venit din vale. Fenomenul e valabil
                                 atata timp cat versantii sunt expusi bine la soare.

2. Vanturile cotabatice - se dezvolta pe versantii lanturilor montane pe care se produc descendente rapide si cu                                  amplitudini insemnate ale maselor de aer
                                 - cele mai cunoscute sunt: Foehnul, Bora, Mistralul si Vantul Mare (tipic pentru Romania)

      - Foehnul - vant cald (sesizat si descris in Elvetia), cu trei caracteristici importante: temperaturi mai ridicate rezultate in timpul                        descendentei, umiditate redusa si viteza mare
      - Bora - un vant rece (specific coastei dalmatice), cu viteze foarte mari (40-60 m/s), care provoaca ingheturi rapide
      - Mistralul - un vant rece, care coboara din Masivul Central francez in culoarul Rhonului
      - Vantul Mare (tipic pentru Romania) - perioada specifica: inceputul primaverii
                                 - localizare specifica: in Depresiunile Fagaras si Sibiu (datorita descendentei rapide a maselor de aer sudice                                  ce au depasit carpatii Meridionali) si in culoarul Muresului, intre Sebes si Turda (datorita descendentei                                  maselor vestice care depasesc Apusenii)
                                 - descrierea fenomenului: circulatia normala a maselor de aer din momentul in care intra in contact cu un                                  lant muntos impune depasirea lui; in prima faza - de ascensiune - rezulta racirea aerului, condensari,                                  formarea de nori, precipitatii bogate; din momentul depasirii crestei are loc un proces de coborare rapida ce                                  determina viteze ridicate; aerul, descarcat de o mare parte din vaporii de apa, impune cresterea temperaturii,                                  eliminarea norilor, cresterea vizibilitatii; intre cei doi versanti (cel ascendent si cel descendent)                                  apar diferente nete in regimul termic si de umiditate: pe versantul descendent uscaciunea este mai mare,                                  topirea stratului de zapada se realizeaza rapid, iarna e mai scurta.

sunt formatiuni cu structuri si dimensiuni aparte, formate prin condensarea vaporilor de apa si din cristale de gheata;

se formeaza in troposfera, la diferite inaltimi;

sunt formati din particule de dimensiuni extrem de mici, ceea ce creaza starea lor de suspensie si favorizeaza deplasarea rapida a lor.

PROCESE (concomitente) IN CADRUL NORILOR

condensarea-sublimarea - duce la dezvoltarea formatiunii noroase;

evaporarea - genereaza disiparea formatiunii noroase.

COMPONENTELE DE BAZA ALE NORILOR

picaturile de apa - in troposfera inferioara acestea sunt predominante, formand ceea ce numim "nori aposi"; temperatura in cadrul acestor nori este pozitiva, iar densitatea picaturilor de apa este de 300 - 400 picaturi/cm3 la baza norului si de 100 - 200 picaturi/cm3 in partea superioara;

cristalele de gheata - iarna si in toposfera inalta picaturile si vaporii de apa trec in forma solida, formand "nori de gheata" sau "nori cu structura mixta"; temperatura in cadrul acestor nori scade sub - 40?, iar densitatea cristalelor de gheata este de 1 - 2 particule/cm3

FORMAREA NORILOR

un proces complex ce depinde de prezenta vaporilor de apa in cantitate mare si modul de racire al acestora.

patrunderea vaporilor de apa in troposfera depinde de factorii ce determina deplasarea maselor de aer:

                                 -> convectia (impune ascensiunea maselor de aer);
                                 -> turbulenta (mai ales in straturile inferioare);
                                 -> advectia (asigura ascensiunea ascensiunea maselor de aer calde peste cele reci sau ridicarea prin                                  patrunderea sub ele a unor mase reci).

NIVELURI IN GENEZA, FIZIONOMIA SI STRUCTURA NORILOR

nivelul de condensare - corespunde inaltimii la care temperatura aerului este egala cu temperatura punctului de roua; corespunde pozitiei bazei norilor; ( punctul de roua = gradul de racire a maselor de aer cand se atinge una din multiplele conditii ale aerului - suprasaturarea )

nivelul temperaturii 0? - se afla in interiorul norilor, sub el predominand picaturile de apa, iar deasupra cristalele de gheata;

nivelul temperaturii de 40? - apare in norii cu dezvoltare mare pe verticala; aici exista doar cristale de gheata; intre nivelul anterior si acesta exista in nori un amestec de picaturi de apa supraracita si cristale de gheata;

nivelul de convectie - corespunde partii superioare a norilor; la acest nivel curentii de aer convectivi ascendenti nu mai sunt activi si apare inversiunea termica. Cand nivelul de inversiune termica este jos, nu rezulta nori; cu cat este mai sunt nivelul de inversiune, cu atat creste posibilitatea dezvoltarii norilor.

CLASIFICAREA NORILOR

1. DUPA FORMA (ASPECT EXTERIOR) SAU MORFOLOGIE

            a. cumulus - izolati, in forma de gramada, cu dezvoltare pe initiala pe verticala; ulterior se latesc pana la disparitie;
            b. stratus - nori cu mare dezvoltare in plan orizontal, la care se impune forma de "panza";
            c. stratocumuls - nori cu dezvoltare mare pe verticala dar si pe orizontala, cu infatisare de gramezi de nori compacte.

2. DUPA INALTIME (mai ales in functie de de raportul dintre pozitia nivelului de condensare si a celui de convectie)

            a. nori inferiori - pana la inaltimea de 2 km, distanta dintre cele doua niveluri - de condensare si de convectie -
                                    este redusa; pot fi nori tip:
                       - cumulus a de timp frumos, prezenti in gramezi izolate;
                       - stratus a sub aspectul unei panze continue ce poate acoperi in buna parte cerul, dau precipitatii slabe;
                       - nimbostratus a nori in strat mai gros, vinetii, ce dau precipitatii bogate si de durata.
            b. nori mijlocii - intre 2 si 6 km inaltime, forma variata, culoare de la alb sidefiu la cenusiu inchis; sunt nori din familia altocumulus;
            c. nori superiori - dezvoltati la peste 6 km inaltime, culoare alba-sidefie in timpul zilei si galben-roscat sau cenusiu la rasaritul sau apusul soarelui; au forma filamentoasa, de baloti mici sau benzi inguste; sunt formati din cristale de gheata; prezenta lor indica schimbari rapide ale vremii. Sunt nori din familia culoare de la alb sidefiu la cenusiu inchis; sunt nori din familia cirrus ;
            d. nori de dezvoltare verticala - frecventi incepand chiar cu 1000 m;

cand distanta dintre nivelul de condensare si cel de convectie este mica, se formeaza nori de dezvoltare verticala josi si subtiri, de tip:
            - cumulus humilis a nori au baza dreapta, neteda, de culoare inchisa, contururi clare, varfuri aplatizate sau netede;
            - cumulus mediocris a nori cu baza dreapta, ceva mai dezvoltati pe verticala; la partea superioara sunt convecsi, rotunjiti.

cand distanta dintre nivelul de condensare si cel de conventie creste, curentii de conventie asigura dezvoltarea mare pe verticala a norilor, de tip:
            - cumulus congestus a nori cu baza orizontala de culoare inchisa, dezvoltati pe verticala; partea superioara,
            foarte neregulata, are protuberante cu inaltimi diferite si convexiuni neregulate;
            - cumulonimbus a nori ce se formeaza in conditii de convectie intensa, deasupra nivelului de inghet (unde in nori apar
            cristalele de gheata); sunt nori cu dimensiuni mari pe verticala si orizontala, neuniformi si cu contururi foarte neregulate;

cand curentii de conventie ascendenti sunt foarte puternici, iar stratul de inverisune este foarte subtire, se poate ajunge la situatia ca acesta sa fie strapus de protuberante ale norilor cumuls;

cand stratul de inversiune termica este gros si nu poate fi strapuns, atunci partea superioara a norilor se lateste, capatand forma unei "nicovale"; este vorba de nori tip "cumulonimbus ineus", cu partea superioara formata din cristale de gheata si picaturi de apa supraracita; sunt nori de furtuna, ce definesc nivelul maxim de dezvoltare a convectiei.

3. DUPA GENEZA

a. norii de convectie termica - rezultati in urma miscarii ascendente a aerului umed, impusa de cauze termice; sunt nori din familia cumulus sau stratus; au cea mai mare frecventa in zona intertropicala.

b. nori frontali - iau nastere de-a lungul contactelor dintre masele de aer rece si cald; in cazul unui front atmosferic cald, de-a lungul acestuia, se succed nori de tipul cirrus, altocumuls, stratus, nimbostratus etc.; in cazul unui front de aer rece, de-a lungul acestuia, apar nori cumuls in forme diferite (cumulus, cumulo-nimbus, altocumulus etc.) ; astfel de situatii sunt frecvente in regiunile temperate si cele polare, unde dinamica maselor de aer e deosebit de activa.

reprezinta gradul de acoperire a boltei ceresti de catre nori; se apreciaza vizual, sub forma de zecimi de cer acoperit (valoarea "0" corespunde cerului senin, iar cea maxima, "10", cerului acoperit in intregime;

prezenta norilor diminueaza intensitatea fluxului radiativ direct si amplifica pe cel difuz, micsoreaza luminozitatea si vizibilitatea;

nebulozitatea totala - are in vedere totalitatea norilor din sectorul de troposfera aflat deasupra orizontului;

nebulozitatea partiala - are in vedere formatiunile noroase din troposfera inferioara si medie.

EVOLUTIA DIURNA A NEBULOZITATII

este dependenta de evolutia temperaturii, umiditatii si a altor procese care influenteaza dezvoltarea norilor;

vara - se remarca doua puncte maxime: unul mai slab, noaptea spre dimineata, cu dezvoltare de nori stratiformi; altul mai puternic, dupa-amiaza, cu nori convectivi de tip cumuliformi; cele doua maxime sunt despartite de intervale cu nebulozitate scazuta;

iarna - exista un maxim dimineata si o scadere dupa-amiaza; lipsa maximului din timpul zilei se explica prin slabirea convectiei;

zona montana - convectia din timpul zilei duce la dezvoltarea de nori, pe cand racirile de seara si de noapte sunt insotite de scaderea nebulozitatii.

EVOLUTIA ANUALA A NEBULOZITATII

este puternic influentata de conditiile climatice zonale si regionale;

in regiunile temperate sunt situatiile cele mai variate: regimul anticiclonic dominant iarna confera nebulozitatii valoarea minima, pe cand incalzirile intense favorizeaza convectia si dezvoltarea de nori (nebulozitate maxima).

EVOLUTIA NEBULOZITATII IN ROMANIA

influentata de circulatia generala atmosferica, de desfasurarea reliefului si indeosebi de aceea a arcului carpatic;

Caracteristici generale

diferentele intre valorile inregistrate in regiunile din vestul, centrul si sud-vestul tarii (>5,5 zecimi), unde domina circulatia ciclonala atlantica si mediteraneana si regiunile din est si sud (<5,5 zecimi), supuse mai mult anticiclonilor continentali;

cresterea nebulozitatii in raport cu altitudinea (valori cuprinse intre 5,3 - 5,5 zecimi in campie si de 7 zecimi in zona inalta carpatica);

cele mai reduse valori anuale sunt legate de litoral, baltile Dunarii, culoarul Dunarii ((<5,5 zecimi), unde vara sunt dominante miscarile descendente ale aerului, insotite de disiparea norilor;

disiparea norilor se produce si in regiunile supuse periodic descendentelor cu caracter foehnal - Subcarpatii de curbura, sud-vestul Podisului Transilvaniei;

in regiunile sub 1000 m, maximul anual este inregistrat in decembrie (7,5 - 8 zecimi), fiind impus de activitatea ciclonala mediteraneana si de frecventa inversiunilor termice;

intre 1000 - 1800 m altitudine, maximul anual se inregistreaza in februarie (peste 7,5 zecimi), iar pe crestele carpatice, in timpul verii (luna iunie), ca urmare a activitatii convective;

minimul anual (intre 4,4 - 5,5 zecimi) se inregistreaza in august-septembrie in campie, septembrie-octombrie in zona de deal si octombrie in munti, cand se constata a oarecare stabilitate a vremii;

pe timpul iernii diferenta dintre maxima de dimineata (>7 zecimi) si minima amiezii este foarte redusa (de 0,2 - 0,3 zecimi); vara - puncte minime se inregistreaza la miezul noptii si intre 8-9 dimineata, iar punctele maxime se inregistreaza inainte de rasarit si in jurul orei 15;

numarul mediu anual de zile cu cer acoperit: 110 - 170 in munti si sub 100 de zile pe litoral si in regiunile cu descendenta activa (Subcarpatii de curbura, Culoarul Muresului, sud-vestul Transilvaniei)

sunt portiuni de atmosfera (in troposfera sau in stratosfera inferioara) cu suprafete de mii de km2 si cu grosimi de la cativa km la zeci de km;

se caracterizeaza prin relativa omogenitate in structura si proprietati fizice (temperatura, umiditate, variatie pe verticala)

regiunile in care se formeaza (si in care isi dobandesc trasaturile specifice) sunt reprezentate de anticicloni sau de arii depresionare stabile

din zonele in care se formeaza, masele de aer se deplaseaza spre alte regiuni, dislocand masele de aer aflate aici, generand o schimbare a parametrilor meteorologici (temperatura, umiditate, vizibilitate, nebulozitate, caderi de precipitatii etc), deci o evolutie de vreme

se clasifica dupa diverse criterii:

            -> dupa proprietatile fizice dobandite in zona de formare:
                       - mase calde, umede sau uscate
                       - mase reci, umede sau uscate

            -> dupa regiunea in care s-au format:
                       - mase de aer arctic sau antarctic - au temperaturi foarte scazute, umiditate redusa atunci cand se formeaza desupra
                       continentelor si ceva mai ridicata cand provin de pe ocean; prin deplasare la latitudinile temperate provoaca aici
                       ingheturi, zapezi primavara si toamna, iar vara ploi reci
                       - mase de aer polar - se formeaza la latitudini temperate; iarna, masele continentale sunt foarte reci, dau geruri,
                       timp senin, iar cele maritime, desi reci, genereaza precipitatii; in sezonul de vara aerul continental este cald si uscat,
                       iar cel amritim racoros si umed
                       - mase de aer tropicale - au temperaturi ridicate, umiditate variabila si traiectorii extinse, prin care influenteaza
                       vremea atat in zona intertropicala, cat si in zonele temperate; masele maritime sunt calde, umede, dau ceturi si
                       nebulozitate bogata;
                       masele continentale au temperaturi ridicate si umiditate redusa, de unde si frecventa fenomenelor de uscaciune si
                       seceta in regiunile
                       temperate unde ajung
                       - mase de aer ecuatorial - sunt permanent calde si umede

            -> dupa caracteristicile termodinamice:
                       - mase stabile - mase reci sau care s-au racit in timpul deplasarii spre latitudini mari; de ele sunt legate urmatoarele
                       fenomene meteorologice: nori stratus, ceata, inversiuni de temperatura, timp stabil mai multe zile
                       - mase instabile - mase calde sau incalzite prin deplasare la latitudini mici; de ele sunt legate urmatoarele
                       fenomene meteorologice: vreme instabila cu nebulozitate variabila, precipitatii bogate, frecvent
                       cu caracter de aversa

frontul de aer (sau frontul atmosferic) reprezinta suprafata slab inclinata prin care se realizarea contactul dintre o masa de aer activa si una relativ stationara care va fi dislocuita

frontul atmosferic are caracter de discontinuitate intre cele doua mase; la nivelul sau se face recerea relativ brusca intre valori deosebite ale parametrilor fizici (temperatuta, umiditate, nebulozitate, precipitatii etc.) ai celor doua mase

contactul dintre frontul atmosferic si suprafata terestra se face de-a lungul unei linii: linia frontului

Frontogeneza (nasterea fronturilor atmosferice) ] se realizeaza in regiunile unde curentii de aer produc convergenta maselor de aer

Frontoliza (desfiintarea fronturilor atmosferice) ] se realizeaza in regiunile unde curentii de aer produc divergenta maselor de aer

meteorologii separa fronturile atmosferice principale (intre mase de aer cu dimensiuni mari, situate in diferite zone geografice) si fronturile atmosferice secundare (individualizate in interiorul celor principale, intre parti ale acestora - ex.intre masele de aer polare maritime si cele continentale)

In functie de importanta pe care o au in frontogeneza masele care intra in contact, se disting:

            -> fronturi calde - rezulta in conditiile in care masa de aer cald este activa si o va dislocui pe cea rece; ea va aluneca peste
            cea de a doua, la contactul dintre ele rezultand un front atmosferic extins, in lungul caruia se formeaza nori si apar
            precipitatii bogate si de durata; in timpul indepartarii aerului rece si fixarii celui cald presiunea va scadea treptat,
            iar temperatura va creste; odata cu fixarea aerului cald, presiunea se stabilizeaza, temperatura ramane constanta,
            precipitatiile inceteaza

            -> fronturi reci - rezulta in conditiile in care masa de aer rece este activa si patrunde ub cea cald; frontul creat este mai
            scurt, marcat de scaderi bruste de temperatura, vant puternic, nori, ploi cu caracter de aversa; daca in momentul aparitiei
            frontului presiunea scade, ulterior va creste, iar in final se va stabiliza

            -> fronturi ocluse - au un caracter complex, intrucat rezulta din interferarea unor fronturi simple (calde sau reci),
            proces determinat de o circulatie rapida a a maselor de aer (ex. la convergenta a doua mase de aer rece separate de una
            calda, apar doua fronturi simple: unul cald si unul rece, structura ce evolueaza spre un front oclus)

CIRCULATIA ATMOSFERICA PE TERITORIUL ROMANIEI

          Este influentata de principalele sisteme barice ce guverneaza dinamica aerului deasupra Europei: anticiclonul azoric, depresiunea islandeza, anticiclonul siberian, depresiunile mediteraneene, aticiclonul scandinav, anticiclonul nord-african, anticiclonul groenlandez.

anticiclonul azoric - propulseaza mase de aer cald, umed

depresiunea islandeza - in special iarna, genereaza mase de aer reci si umede

anticiclonul siberian - in special iarna, genereaza mase de aer reci si uscate

depresiunile mediteraneene - iarna, genereaza in sudul tarii mase de aer calde si umede, care produc ploi, lapovita, ninsori

anticiclonul scandinav - vara si toamna provoaca scaderi bruste de temepratura, urmate de ingheturi timpurii

anticiclonul nord-african - in sud-vestul tarii genereaza mase de aer calde si uscate

anticiclonul groenlandez - in vestul tarii genereaza mase de aer rece

FORMELE CIRCULATIEI ATMOSFERICE IN ROMANIA

circulatia vestica (frecventa 45%) ] prezenta in tot timpul anului, pe intreg teritoriul; de ea sunt legate iarna ploi, iar vara o mare variabilitate a vremii

circulatia polara (frecventa 30%) ] orientata NV-SE, aduce mase de aer reci, nebulozitate, precipitatii; vara - raciri bruste, iarna - geruri si viscole

circulatia tropicala (frecventa 15%) ] dinspre SE (vara - aer foarte cald, uscat, seceta, temperaturi ridicate) sau dinspre SV (iarna - aer cald si umed, temperaturi moderate, ninsori, vara - vreme instabila)

circulatia de blocare (frecventa 10%) ] tipica zonei de centru-est a europei, impiedica orice inlfuenta din exterior